Osmoza inversă elimină mineralele din apă? Este apa osmozată sigură pentru consum?
Osmoza inversă este una dintre cele mai eficiente tehnologii utilizate pentru purificarea apei destinate consumului. În același timp, este și una dintre tehnologiile despre care circulă numeroase informații contradictorii.
Una dintre cele mai frecvente întrebări este:
„Dacă osmoza inversă elimină mineralele din apă, mai este apa obținută potrivită pentru consum?”
Răspunsul necesită puțin context.
Osmoza inversă reduce într-adevăr concentrația multor săruri și minerale dizolvate în apă, inclusiv calciu și magneziu. Însă aceeași membrană contribuie și la reducerea unei game largi de substanțe pe care nu ni le dorim în apa destinată consumului.
De aceea, atunci când evaluăm un sistem de osmoză inversă, trebuie să privim întregul proces de tratare a apei, nu doar reducerea mineralelor.
Ce este osmoza inversă și cum funcționează?
Osmoza inversă este un proces de separare prin membrană.
Apa este împinsă sub presiune printr-o membrană semipermeabilă, care permite trecerea moleculelor de apă și limitează trecerea multor substanțe dizolvate.
În urma procesului rezultă două fluxuri:
- apa tratată (permeat) – apa care traversează membrana și este utilizată pentru consum;
- apa de reject (concentrat) – apa care transportă o mare parte dintre substanțele reținute de membrană și este evacuată.
Membrana de osmoză inversă reprezintă elementul principal al sistemului, însă instalațiile pentru apă potabilă includ, de regulă, și etape suplimentare de prefiltrare și postfiltrare.
Ce poate elimina sau reduce osmoza inversă din apă?
Unul dintre principalele avantaje ale osmozei inverse este capacitatea de a reduce o gamă foarte largă de substanțe dizolvate.
În funcție de caracteristicile sistemului și ale membranei utilizate, osmoza inversă poate reduce concentrațiile unor substanțe precum:
- săruri dizolvate;
- sodiu;
- cloruri;
- calciu;
- magneziu;
- nitrați;
- sulfați;
- anumite metale, inclusiv plumb, cupru și crom;
- arsenic;
- fluoruri;
- alți compuși anorganici dizolvați.
Performanța unui sistem nu este însă identică pentru toate substanțele. Din acest motiv, alegerea echipamentului trebuie făcută în funcție de calitatea apei de alimentare și de problema care trebuie rezolvată.
În cazul apei provenite din puțuri sau foraje, efectuarea unei analize înainte de alegerea soluției de tratare este deosebit de importantă.
Osmoza inversă elimină și calciul și magneziul?
Da.
Calciul și magneziul sunt două dintre mineralele prezente în mod natural în multe surse de apă și sunt responsabile, în principal, de duritatea acesteia.
Membrana de osmoză inversă nu face însă diferența între o substanță pe care o considerăm „benefică” și una nedorită.
Procesul de separare are loc în funcție de proprietățile membranei și ale substanțelor dizolvate.
Prin urmare, odată cu reducerea nitraților, sărurilor, anumitor metale sau a altor contaminanți, scade și concentrația de calciu și magneziu.
Acesta este motivul pentru care apa obținută prin osmoză inversă are, de regulă, o mineralizare mai redusă decât apa de alimentare.
Dacă elimină mineralele, apa osmozată mai este potrivită pentru consum?
Aceasta este partea care generează cele mai multe controverse.
Faptul că o apă are un conținut redus de minerale nu trebuie confundat automat cu ideea că apa este „nesănătoasă”.
Rolul principal al unui sistem de tratare a apei este să asigure o apă corespunzătoare utilizării pentru care a fost proiectat și să reducă substanțele nedorite prezente în sursa de alimentare.
În același timp, compoziția minerală a apei nu trebuie ignorată complet.
Apa poate contribui la aportul anumitor minerale, iar Organizația Mondială a Sănătății a analizat inclusiv implicațiile consumului de apă obținută prin procese de demineralizare.
De aceea, problema nu trebuie redusă la afirmații precum:
„Apa fără minerale este periculoasă.”
sau, la polul opus,
„Mineralele din apă nu au nicio importanță.”
Compoziția finală a apei depinde de apa de alimentare, performanța membranei și configurația sistemului utilizat.
De unde își ia organismul mineralele?
Calciul, magneziul și celelalte minerale necesare organismului provin atât din alimente, cât și, într-o anumită măsură, din apa consumată.
O alimentație variată reprezintă o sursă importantă de minerale.
Calciul poate proveni, de exemplu, din produse lactate, anumite legume, semințe și alte alimente, iar magneziul se găsește în nuci, semințe, leguminoase, cereale integrale și legume.
Contribuția apei la aportul mineral poate varia semnificativ în funcție de compoziția sursei de apă.
O apă foarte dură poate conține cantități semnificativ mai mari de calciu și magneziu decât o apă cu mineralizare redusă.
Prin urmare, nu există o singură valoare valabilă pentru toate sursele de apă.
Ce înseamnă remineralizarea apei după osmoză inversă?
Pentru persoanele care doresc o anumită mineralizare a apei după procesul de osmoză inversă există sisteme prevăzute cu cartuș de remineralizare.
Acesta este montat după membrana de osmoză inversă și are rolul de a modifica compoziția apei tratate prin aport mineral, în funcție de mediul filtrant utilizat.
Remineralizarea poate contribui și la modificarea pH-ului și a caracteristicilor organoleptice ale apei, inclusiv gustul.
Este important însă de înțeles că un cartuș de remineralizare nu anulează procesul de osmoză inversă.
Apa este mai întâi tratată prin membrană, iar ulterior este realizată o etapă controlată de condiționare a apei.
Este obligatoriu un cartuș de remineralizare?
Nu în toate situațiile.
Necesitatea remineralizării depinde de:
- caracteristicile apei de alimentare;
- gradul de reducere a sărurilor prin membrană;
- configurația sistemului;
- calitatea dorită a apei la consum;
- preferințele utilizatorului privind gustul apei.
Din acest motiv, există atât sisteme de osmoză inversă fără remineralizare, cât și sisteme care includ această etapă.
Dar pH-ul apei după osmoză inversă?
După trecerea prin membrana de osmoză inversă, caracteristicile chimice ale apei se modifică.
O apă cu mineralizare redusă are o capacitate de tamponare mai mică, iar valoarea pH-ului poate fi influențată mai ușor de contactul cu aerul și de dioxidul de carbon dizolvat.
Din acest motiv, simpla măsurare a pH-ului unei ape osmozate nu oferă singură toate informațiile necesare despre calitatea acesteia.
Pentru evaluarea apei trebuie luate în considerare mai multe caracteristici, inclusiv compoziția apei de alimentare și parametrii apei obținute după tratare.
TDS mic înseamnă automat apă mai bună?
Nu.
TDS – Total Dissolved Solids – reprezintă cantitatea totală de substanțe dizolvate în apă.
Un sistem de osmoză inversă reduce semnificativ TDS-ul, însă valoarea acestuia nu ne spune ce substanțe sunt prezente în apă.
Două surse pot avea aceeași valoare TDS și o compoziție complet diferită.
De exemplu, o valoare ridicată poate proveni predominant din săruri minerale obișnuite, în timp ce o altă apă poate conține anumite substanțe nedorite care necesită tratare.
Prin urmare:
un TDS mai mic nu trebuie interpretat izolat ca fiind echivalent cu o apă „mai sănătoasă”.
TDS-ul este un indicator util pentru monitorizarea unui sistem de osmoză inversă, dar nu înlocuiește o analiză completă a apei.
Este osmoza inversă potrivită pentru orice apă?
Nu neapărat.
Un sistem de tratare trebuie ales în funcție de problema reală a apei.
În anumite situații, osmoza inversă poate reprezenta soluția potrivită pentru apa destinată băutului și gătitului.
În alte situații poate fi necesară o tratare suplimentară înaintea sistemului de osmoză inversă.
De exemplu, apa provenită dintr-un puț poate prezenta probleme legate de:
- sedimente;
- duritate ridicată;
- fier și mangan;
- nitrați;
- contaminare microbiologică;
- alte substanțe dizolvate.
În astfel de cazuri, soluția corectă nu este alegerea unui echipament „după ureche”, ci analiza apei și proiectarea sistemului de tratare în funcție de rezultate.
Osmoză inversă sau apă îmbuteliată?
Un sistem de osmoză inversă instalat la punctul de consum poate reprezenta o alternativă practică la utilizarea constantă a apei îmbuteliate.
Apa este produsă direct acolo unde este utilizată, fără transportul și depozitarea repetată a bidoanelor sau sticlelor.
Există sisteme cu rezervor de acumulare, dar și variante Direct Flow, care produc apa la cerere și nu necesită stocarea acesteia într-un rezervor.
Alegerea depinde de consumul de apă, spațiul disponibil, debitul dorit și caracteristicile apei de alimentare.
Concluzie: trebuie să ne temem că osmoza inversă elimină mineralele?
Nu, dar este important să înțelegem ce face această tehnologie.
Osmoza inversă reduce atât numeroase substanțe nedorite, cât și o parte importantă dintre mineralele dizolvate în apă, inclusiv calciul și magneziul.
Acesta nu este un efect ascuns sau un defect al sistemului, ci o consecință a modului în care funcționează procesul de separare prin membrană.
Pentru cei care doresc modificarea compoziției apei după osmoză, există și soluții de remineralizare.
Cel mai important este ca sistemul de tratare să fie ales în funcție de calitatea reală a apei de alimentare și de rezultatul dorit, nu doar pe baza unor afirmații generale despre o anumită tehnologie.
