Apa de la robinet poate avea uneori un miros sau un gust pronunțat de clor, mai ales imediat după deschiderea robinetului. Pentru mulți consumatori, acest lucru ridică întrebări legate de calitatea apei și de posibilitatea de a reduce gustul neplăcut înainte de consum.

Prezența clorului nu înseamnă automat că apa este necorespunzătoare. Clorul este utilizat în tratarea apei pentru dezinfecție și controlul microorganismelor, inclusiv pentru menținerea unei protecții pe parcursul distribuției prin rețeaua publică.

Totuși, atunci când gustul sau mirosul devine deranjant, există soluții de filtrare care îl pot reduce.

Clorinarea este una dintre metodele utilizate pentru dezinfecția apei.

Rolul principal al clorului este de a inactiva microorganismele și de a reduce riscul contaminării microbiologice.

Un avantaj important al clorinării este faptul că o anumită cantitate de dezinfectant poate rămâne în apă și după etapa de tratare. Acest clor rezidual contribuie la protejarea apei pe traseul dintre stația de tratare și consumator.

Prin urmare, prezența unei cantități controlate de clor în apa distribuită poate face parte din procesul normal de tratare a apei.

Intensitatea mirosului perceput poate varia.

Acest lucru poate fi influențat de mai mulți factori, printre care:

• concentrația de clor rezidual din apă;
• temperatura apei;
• caracteristicile apei înainte de dezinfecție;
• distanța și condițiile din rețeaua de distribuție;
• intervențiile sau lucrările efectuate asupra rețelei;
• modificările temporare ale procesului de tratare.

De asemenea, sensibilitatea la miros și gust diferă de la o persoană la alta. O concentrație care pentru o persoană este aproape insesizabilă poate fi deranjantă pentru alta.

Dacă apa miroase a clor, înseamnă că nu este potabilă?

Nu neapărat.

Mirosul de clor, luat separat, nu este suficient pentru a stabili dacă o apă este sau nu potabilă.

Calitatea apei potabile este evaluată pe baza mai multor parametri microbiologici, chimici și fizico-chimici, nu doar prin miros sau gust.

Dacă apar modificări neobișnuite și persistente ale apei – miros foarte puternic, culoare, turbiditate sau gust neobișnuit – este recomandată verificarea situației și, atunci când este necesar, efectuarea unei analize a apei.

Clorul și cloraminele sunt același lucru?

Nu.

Clorul liber și cloraminele sunt dezinfectanți diferiți.

Cloraminele se formează prin reacția clorului cu amoniacul și pot fi utilizate în anumite sisteme de alimentare cu apă pentru menținerea dezinfecției în rețeaua de distribuție.

Diferența este importantă inclusiv atunci când alegem metoda de filtrare.

Clorul liber este, în general, mai ușor de redus prin filtrare cu cărbune activ, în timp ce pentru cloramine poate fi necesar un timp de contact mai mare și/sau un mediu filtrant adecvat aplicației.

Din acest motiv, alegerea unui filtru nu ar trebui făcută exclusiv după criteriul „apa miroase a clor”.

Poate fi eliminat clorul din apa de băut?

Clorul rezidual poate fi redus prin mai multe metode.

Una dintre cele mai utilizate soluții pentru apa destinată consumului este filtrarea cu cărbune activ.

Cărbunele activ are o structură foarte poroasă și o suprafață specifică mare. În contact cu apa, acesta poate contribui la reducerea unor substanțe care influențează gustul și mirosul apei și poate reduce clorul liber.

Rezultatul poate fi o apă cu un gust și miros mai plăcute.

Cum funcționează filtrarea cu cărbune activ?

Cărbunele activ nu funcționează ca un simplu filtru mecanic care „prinde” particulele într-o sită.

În interiorul materialului există o rețea foarte mare de pori microscopici.

Această structură permite desfășurarea proceselor de adsorbție, prin care anumite substanțe sunt reținute la suprafața materialului, precum și a unor reacții care contribuie la reducerea clorului liber.

Eficiența depinde însă de mai mulți factori:

debitul apei → timpul de contact → tipul și cantitatea de cărbune activ → calitatea apei → gradul de încărcare al mediului filtrant.

De aceea, simpla prezență a cărbunelui activ într-un filtru nu garantează automat aceeași eficiență în orice instalație.

Cartuș cu cărbune activ sau filtru cu mediu filtrant?

Ambele variante pot fi utilizate, însă sunt destinate unor aplicații diferite.

Cartușele cu cărbune activ

Sunt utilizate frecvent pentru debite relativ mici, de exemplu pentru filtrarea apei la un anumit punct de consum.

Pot fi instalate în carcase de filtrare și necesită înlocuire periodică.

Filtrele cu pat de cărbune activ

Pentru tratarea unor volume mai mari de apă se pot utiliza sisteme care conțin o cantitate mai mare de mediu filtrant.

Acestea pot fi dimensionate pentru tratarea apei la nivelul întregii instalații, în funcție de:

• debitul necesar;
• consumul de apă;
• caracteristicile apei;
• concentrația contaminanților care trebuie reduși;
• timpul de contact necesar.

Dimensionarea corectă este esențială. Un filtru prea mic pentru debitul instalației poate oferi un timp de contact insuficient și, implicit, o eficiență mai redusă.

Dacă las apa într-o carafă, dispare clorul?

În cazul clorului liber, menținerea apei într-un recipient deschis poate determina reducerea treptată a acestuia, deoarece clorul se poate disipa în timp.

Procesul nu este însă instantaneu, iar eficiența depinde de condiții precum temperatura, suprafața de contact cu aerul și caracteristicile apei.

În plus, această metodă nu trebuie considerată o soluție generală pentru toate substanțele care pot influența calitatea apei.

În cazul cloraminelor, comportamentul este diferit, acestea fiind mai persistente.

Fierberea apei elimină clorul?

Încălzirea și fierberea pot accelera eliminarea unei părți din clorul liber.

Totuși, fierberea nu reprezintă o metodă completă de tratare pentru toate problemele care pot exista într-o apă.

De exemplu, fierberea nu elimină în mod eficient numeroase săruri și substanțe dizolvate și poate chiar crește concentrația acestora în apa rămasă, prin evaporarea unei părți din apă.

Prin urmare, metoda de tratare trebuie aleasă în funcție de problema care trebuie rezolvată.

Este necesară analiza apei înainte de alegerea unui filtru?

Depinde de sursa apei și de problema observată.

Pentru o apă din rețeaua publică, dacă obiectivul este doar îmbunătățirea gustului și reducerea clorului, poate fi suficientă alegerea unei soluții dimensionate corespunzător.

În schimb, în cazul unei surse proprii – puț sau foraj – analiza apei este foarte importantă înainte de alegerea sistemului de tratare.

Apa poate conține simultan mai multe elemente care necesită tehnologii diferite de tratare: fier, mangan, duritate ridicată, amoniu, nitrați, materii organice sau contaminare microbiologică.

Un singur filtru nu poate fi considerat o soluție universală pentru toate aceste situații.

Ce soluție aleg pentru reducerea gustului și mirosului de clor?

Soluția trebuie aleasă în funcție de sursa apei, debit, consum și obiectivul tratării.

Pentru un singur punct de consum poate fi suficient un sistem compact cu cartuș de cărbune activ.

Pentru tratarea apei din întreaga locuință poate fi necesar un sistem cu o cantitate mai mare de mediu filtrant și un debit corespunzător instalației.

În cazul unor cerințe mai complexe, filtrarea cu cărbune activ poate reprezenta doar una dintre etapele unui sistem de tratare a apei.

Concluzie

Mirosul sau gustul de clor al apei de la robinet este asociat frecvent cu procesul de dezinfecție utilizat pentru protejarea apei împotriva contaminării microbiologice.

Dacă acesta este deranjant, filtrarea cu cărbune activ reprezintă una dintre principalele metode utilizate pentru reducerea clorului liber și îmbunătățirea caracteristicilor organoleptice ale apei.

Important este ca sistemul să fie ales și dimensionat în funcție de calitatea apei și debitul necesar, nu doar după dimensiunea sau prețul filtrului.