Nitriții din apa potabilă: ce sunt, de unde provin și de ce pot fi periculoși pentru copii

Apa poate fi limpede, fără miros și cu un gust normal, dar acest lucru nu garantează că este sigură pentru consum. Nitriții și nitrații sunt contaminanți care pot fi prezenți în apă fără semne vizibile, iar verificarea lor este deosebit de importantă atunci când apa provine din puțuri sau fântâni.

În ultima perioadă, problema nitriților din apa destinată consumului a revenit în atenția publică, inclusiv în urma unor cazuri de intoxicație raportate la copii.

Dincolo de astfel de situații, contaminarea cu compuși ai azotului este o problemă care trebuie luată în considerare mai ales în cazul surselor proprii de apă.

Dar ce sunt, de fapt, nitriții? Cum ajung în apă? Care este diferența dintre nitriți și nitrați și, mai ales, cum putem afla dacă apa pe care o consumăm este sigură?

Ce sunt nitriții și nitrații?

Nitriții (NO₂⁻) și nitrații (NO₃⁻) sunt compuși ai azotului care fac parte din ciclul natural al acestuia în mediul înconjurător.

În apă pot apărea în urma transformării compușilor cu azot proveniți atât din surse naturale, cât și din activități umane.

În termeni simpli, transformările azotului pot fi reprezentate astfel:

compuși cu azot → amoniu → nitriți → nitrați

Prezența lor în apă poate indica influența unor surse de contaminare din apropierea puțului sau fântânii și trebuie evaluată împreună cu ceilalți parametri ai apei.

Nitriții sunt relativ instabili și se pot transforma în nitrați, motiv pentru care analiza apei include frecvent determinarea ambilor parametri.

Cum ajung nitriții și nitrații în apa din fântâni și puțuri?

Sursele pot fi diferite, însă contaminarea este asociată frecvent cu infiltrarea în sol a compușilor cu azot.

Printre sursele posibile se numără:

• îngrășămintele agricole;
• dejecțiile animale;
• sistemele septice necorespunzătoare sau amplasate prea aproape de sursa de apă;
• apele uzate;
• scurgerile provenite din zone agricole;
• descompunerea materiei organice.

Riscul depinde de particularitățile terenului, adâncimea și construcția puțului, distanța față de sursele de contaminare și condițiile locale.

Precipitațiile abundente și infiltrațiile pot influența, de asemenea, calitatea apei unei surse proprii.

Din acest motiv, faptul că o fântână a furnizat ani de zile o apă aparent bună nu garantează că parametrii acesteia au rămas neschimbați.

Poți recunoaște apa cu nitriți după gust, miros sau culoare?

Nu.

Aceasta este una dintre cele mai importante informații de reținut.

Apa poate fi:

• perfect limpede;
• fără miros;
• fără gust neobișnuit;
• fără depuneri vizibile

și totuși poate conține concentrații nedorite de nitrați sau nitriți.

Prin urmare, aspectul apei nu poate înlocui analiza de laborator.

Care sunt valorile admise pentru nitriți și nitrați în apa potabilă?

Conform cerințelor aplicabile apei potabile în România, valorile parametrice sunt:

Nitriți (NO₂⁻): 0,5 mg/l

Nitrați (NO₃⁻): 50 mg/l

Interpretarea unui buletin de analiză trebuie însă făcută în ansamblu. Calitatea apei nu poate fi stabilită doar prin verificarea unui singur parametru.

O apă destinată consumului trebuie evaluată și din punct de vedere microbiologic și în raport cu ceilalți parametri chimici relevanți.

De ce sunt copiii mici mai vulnerabili?

Sugarii, în special cei cu vârsta sub 6 luni, reprezintă una dintre categoriile cele mai sensibile la expunerea la concentrații ridicate de nitrați și nitriți.

Problema este legată de capacitatea sângelui de a transporta oxigen.

Nitritul poate reacționa cu hemoglobina și poate favoriza formarea methemoglobinei, o formă de hemoglobină care nu mai transportă oxigenul către țesuturi la fel de eficient.

Atunci când nivelul methemoglobinei devine prea mare poate apărea methemoglobinemia.

La sugari, această afecțiune este cunoscută uneori și sub denumirea de „sindromul copilului albastru”, deoarece unul dintre semnele posibile poate fi apariția unei colorații albăstrui a pielii.

Tocmai de aceea calitatea apei folosite pentru prepararea formulei de lapte este deosebit de importantă.

Fierberea apei elimină nitriții și nitrații?

Nu.

Fierberea este utilă pentru reducerea riscului reprezentat de numeroase microorganisme, dar nu reprezintă o metodă de eliminare a nitraților și nitriților din apă.

Mai mult, prin fierbere prelungită o parte din apă se evaporă, în timp ce sărurile dizolvate rămân în recipient. În aceste condiții, concentrația unor substanțe dizolvate poate chiar crește.

Prin urmare:

apă contaminată chimic + fierbere ≠ apă sigură din punct de vedere chimic.

Această diferență este importantă mai ales în cazul apei provenite din fântâni și puțuri.

Cum afli dacă apa conține nitriți sau nitrați?

Metoda corectă este analiza apei.

În cazul unei surse proprii, este recomandată verificarea periodică a calității apei și efectuarea unor analize suplimentare atunci când există motive să suspectăm modificarea sursei.

De exemplu, după:

• inundații;
• lucrări efectuate asupra puțului;
• modificări ale terenului din apropiere;
• probleme ale sistemului septic;
• perioade cu precipitații abundente;
• apariția unor surse noi de contaminare în apropiere.

Pentru o imagine corectă asupra calității apei nu trebuie analizate doar nitrații și nitriții.

În funcție de sursă, pot fi necesare și analize microbiologice, precum și determinarea altor parametri fizico-chimici.

Un aparat TDS poate detecta nitriții?

Nu în mod specific.

Un aparat TDS estimează cantitatea totală de substanțe dizolvate din apă pe baza conductivității electrice, dar nu poate spune ce substanțe sunt prezente.

O valoare TDS nu îți poate spune dacă apa conține ioni de calciu, magneziu, nitrați sau alte substanțe și nici în ce concentrație se află fiecare dintre acestea.

Pentru determinarea nitraților și nitriților este necesară o metodă de analiză specifică.

Cum pot fi reduși nitrații din apă?

Alegerea tehnologiei de tratare trebuie făcută după analiza apei, nu doar pe baza aspectului sau gustului acesteia.

În funcție de compoziția apei, debitul necesar și destinația apei tratate, pentru reducerea nitraților pot fi utilizate tehnologii precum:

Schimbul ionic

Sistemele de denitrificare utilizează rășini schimbătoare de ioni special destinate reducerii nitraților.

Acestea pot fi utilizate pentru tratarea unor debite mai mari și pot face parte dintr-o instalație completă de tratare a apei.

Dimensionarea corectă depinde de concentrația inițială de nitrați, compoziția apei și consumul estimat.

Osmoza inversă

Osmoza inversă poate reduce semnificativ concentrația multor substanțe dizolvate, inclusiv a nitraților.

Este utilizată frecvent pentru tratarea apei destinate băutului și preparării alimentelor, în special prin sisteme instalate la punctul de consum.

Este suficient să instalezi un filtru și problema este rezolvată?

Nu orice filtru elimină nitrații sau nitriții.

Un cartuș de sedimente, de exemplu, este destinat în principal reținerii particulelor solide.

Cărbunele activ este utilizat pentru alte tipuri de contaminanți și pentru îmbunătățirea anumitor caracteristici organoleptice ale apei, însă un filtru standard cu cărbune activ nu trebuie considerat o soluție pentru eliminarea nitraților.

De aceea, tehnologia de tratare trebuie aleasă în funcție de contaminantul identificat prin analiză.

Analiza apei trebuie repetată după instalarea sistemului?

Ai apă din puț sau fântână? Începe cu analiza, nu cu filtrul