E. coli în apa din fântână: ce înseamnă contaminarea și cum se tratează corect apa

Apa dintr-o fântână sau dintr-un puț poate fi limpede, fără miros și cu un gust normal și, totuși, să nu fie sigură pentru consum. Prezența E. coli, a bacteriilor coliforme sau a enterococilor intestinali indică o problemă microbiologică ce trebuie investigată și tratată corect. Iar simpla instalare a unei lămpi UV nu este întotdeauna suficientă.

În cazul surselor proprii de apă, analiza microbiologică este la fel de importantă precum verificarea parametrilor fizico-chimici.

E. coli, bacteriile coliforme și enterococii intestinali se numără printre indicatorii utilizați pentru evaluarea calității microbiologice a apei.

Ce înseamnă însă dacă pe buletinul de analiză apare „E. coli – prezent”? Cum ajunge contaminarea în fântână și, mai ales, cum trebuie proiectat un sistem de tratare pentru ca fiecare etapă să își poată îndeplini rolul?

Ce este E. coli?

Escherichia coli (E. coli) este o bacterie întâlnită în mod obișnuit în intestinul oamenilor și al animalelor.

Majoritatea tulpinilor de E. coli sunt inofensive. În analiza apei potabile însă, bacteria are o semnificație importantă deoarece este utilizată ca indicator al contaminării fecale.

Detectarea sa în apă arată că sursa a fost expusă unei contaminări de origine fecală și indică posibilitatea ca în apă să fi pătruns și alte microorganisme.

Din acest motiv, prezența E. coli într-o sursă utilizată pentru apă potabilă trebuie investigată.

Cât E. coli este permis în apa potabilă?

Pentru apa destinată consumului uman, valoarea parametrului E. coli este:

0 UFC/100 ml

Cu alte cuvinte, E. coli nu trebuie detectată într-o probă de 100 ml de apă.

Dacă pe buletinul de analiză apare:

E. coli: prezent

sau este indicată o valoare mai mare de zero, avem o neconformitate microbiologică.

În cazul acestui parametru nu vorbim despre o concentrație „puțin prea mare” pe care o putem ignora. Pentru apa potabilă, obiectivul este absența E. coli.

Cum ajunge E. coli în apa din fântână sau puț?

Contaminarea poate avea numeroase cauze.

Printre cele mai frecvente surse posibile se numără:

• fosele septice amplasate necorespunzător sau care prezintă pierderi;
• dejecțiile animale;
• gunoiul de grajd;
• apele uzate;
• infiltrațiile de la suprafața solului;
• precipitațiile abundente și inundațiile;
• etanșarea necorespunzătoare a puțului;
• fisurile sau problemele constructive ale fântânii;
• contaminarea instalației de alimentare cu apă.

Riscul diferă în funcție de adâncimea sursei, caracteristicile terenului, construcția puțului și activitățile desfășurate în apropiere.

De aceea, identificarea contaminării microbiologice trebuie să conducă și la o verificare a cauzei, nu doar la instalarea unui echipament de tratare.

Ploile abundente pot afecta apa din fântână?

Da.

Apa de ploaie care se infiltrează prin sol poate transporta microorganisme și contaminanți către sursele subterane vulnerabile.

Riscul poate fi mai mare atunci când în apropierea sursei există fose septice, animale, gunoi de grajd sau alte surse de contaminare.

După precipitații extreme sau inundații, mai ales atunci când există suspiciunea că apa de suprafață a pătruns în fântână, este recomandată verificarea calității apei înainte de reluarea consumului.

Poți recunoaște apa contaminată după aspect, gust sau miros?

Nu.

Apa contaminată cu E. coli poate fi:

• limpede;
• fără miros;
• fără gust neobișnuit;
• fără sedimente;
• aparent perfect curată.

Microorganismele nu pot fi identificate prin simpla observare a apei.

O apă limpede nu este automat o apă sigură.

Siguranța microbiologică poate fi stabilită prin analiza apei.

Ce sunt bacteriile coliforme?

Pe buletinele de analiză apare frecvent și parametrul bacterii coliforme.

Acesta desemnează un grup mai larg de bacterii care pot proveni atât din mediul înconjurător, cât și din alte surse.

Prezența bacteriilor coliforme poate semnala probleme de igienă, integritate sau contaminare a sursei ori a instalației.

Este însă important să nu considerăm automat:

bacterii coliforme = contaminare fecală

E. coli face parte din grupul coliformelor, dar identificarea sa este mult mai specifică pentru contaminarea fecală.

Ce sunt enterococii intestinali?

Enterococii intestinali reprezintă un alt indicator microbiologic important pentru apa destinată consumului.

Prezența acestora poate indica o contaminare de origine fecală.

Atunci când analiza indică neconformități la E. coli, bacterii coliforme sau enterococi intestinali, situația trebuie evaluată în ansamblu și trebuie identificată sursa contaminării.

Ce riscuri implică apa contaminată microbiologic?

E. coli este în primul rând un indicator al contaminării fecale. Problema nu constă doar în bacteria identificată în analiză, ci și în posibilitatea existenței altor microorganisme patogene în apă.

Consumul unei ape contaminate microbiologic poate fi asociat cu afecțiuni gastrointestinale și alte infecții.

În funcție de microorganism, pot apărea:

• diaree;
• crampe abdominale;
• greață;
• vărsături;
• febră.

Copiii mici, persoanele vârstnice și persoanele cu imunitate redusă pot fi mai vulnerabile la anumite infecții transmise prin apă.

Ce faci dacă analiza arată E. coli în apă?

Primul pas este oprirea utilizării apei contaminate pentru băut și prepararea alimentelor până când problema este remediată și siguranța apei este confirmată.

În paralel trebuie investigată sursa contaminării.

Trebuie verificate, după caz:

• fântâna sau puțul;
• etanșarea sursei;
• instalația;
• eventualele fisuri;
• drenajul din jurul puțului;
• fosa septică;
• sursele de dejecții animale;
• posibilitatea infiltrării apei de suprafață.

Tratarea apei nu ar trebui să însemne mascarea unei probleme care continuă să existe în sursă.

Fierberea elimină E. coli?

Fierberea corectă poate inactiva E. coli și numeroase alte microorganisme și poate fi utilizată ca măsură temporară de siguranță microbiologică, atunci când autoritățile sau specialiștii o recomandă.

Dar există o diferență importantă între o măsură temporară și tratarea unei surse de apă.

Fierberea apei nu elimină cauza contaminării fântânii.

În plus, dacă apa prezintă și neconformități chimice, fierberea nu reprezintă neapărat o soluție pentru acestea.

De aceea, în cazul unei surse proprii contaminate este necesară o abordare completă.

Cum tratăm la H2O International apa cu probleme microbiologice?

Una dintre cele mai frecvente greșeli în tratarea apei contaminate microbiologic este alegerea unui singur echipament fără să fie luată în calcul întreaga compoziție a apei.

Un sterilizator UV nu trebuie privit ca o soluție universală care se montează direct pe orice apă din puț.

La H2O International, sistemele sunt configurate pornind de la analiza apei, iar în aplicațiile de dezinfecție microbiologică abordarea poate include mai multe etape succesive.

O configurație utilizată pentru astfel de aplicații este:

1. Dozare controlată de clor → 2. Timp de contact într-un vas de reacție → 3. Filtrare cu cărbune activ → 4. Sterilizare finală cu UV

Fiecare etapă are un rol diferit.

Etapa 1 – Dozarea controlată a clorului

În prima etapă, o pompă de dozare introduce în apă o cantitate controlată de soluție de clor.

Clorul este un dezinfectant utilizat pe scară largă în tratarea apei și are avantajul că poate acționa asupra microorganismelor prezente în apă.

Dozarea trebuie însă realizată controlat.

Cantitatea necesară nu trebuie stabilită „după ochi”, deoarece eficiența procesului depinde de caracteristicile apei, de consumul de clor al acesteia, de debit și de timpul de contact.

Din acest motiv, pompa de dozare reprezintă o componentă importantă a procesului.

Etapa 2 – Vasul de reacție și timpul de contact

Clorul nu trebuie doar introdus în apă.

Trebuie să aibă timp suficient pentru a reacționa.

De aceea, după dozare, apa este dirijată într-un vas de reacție/contact, dimensionat astfel încât procesul de dezinfecție să se poată desfășura corespunzător.

Această etapă este esențială.

Simpla injectare a unui dezinfectant într-o conductă, fără controlul dozei și fără un timp de contact adecvat, nu echivalează cu un proces de tratare corect proiectat.

Etapa 3 – Filtrarea cu cărbune activ

După etapa de dezinfecție și timpul necesar de contact, apa poate trece printr-o etapă de filtrare cu cărbune activ.

Aceasta poate avea, printre altele, rolul de a reduce clorul rezidual înainte ca apa să ajungă la consumator și la etapele ulterioare ale sistemului.

Cărbunele activ are o suprafață internă foarte mare și este utilizat în tratarea apei pentru adsorbția anumitor substanțe și pentru reducerea clorului.

Este însă importantă ordinea etapelor.

Dacă dorim ca dezinfectantul să acționeze, trebuie să îi oferim mai întâi doza și timpul de contact necesare.

Abia ulterior este justificată eliminarea clorului rezidual prin etapa cu cărbune activ.

Etapa 4 – Sterilizarea UV, ca barieră finală

După etapele anterioare, sistemul poate include un sterilizator UV ca barieră microbiologică finală.

Apa traversează camera sterilizatorului și este expusă radiației UV cu efect germicid.

Radiația UV afectează materialul genetic al microorganismelor și împiedică reproducerea acestora.

Avantajul este că această etapă nu presupune adăugarea unui nou produs chimic în apa tratată.

Dar pentru ca UV-ul să funcționeze corespunzător, apa care ajunge la lampă trebuie să aibă caracteristici adecvate.

De ce nu montăm pur și simplu o lampă UV pe apa din puț?

Aici apare una dintre cele mai importante diferențe între instalarea unui echipament și proiectarea unui sistem de tratare a apei.

Sterilizatorul UV funcționează eficient atunci când radiația poate traversa apa și ajunge la microorganisme în condițiile pentru care echipamentul a fost proiectat.

Apa brută dintr-un puț poate avea însă și alte probleme.

De exemplu:

• turbiditate;
• particule în suspensie;
• fier;
• mangan;
• duritate ridicată;
• alte substanțe care pot afecta funcționarea sau întreținerea sistemului.

Acestea trebuie identificate prin analiză și tratate corespunzător.

Ce se întâmplă dacă apa are fier, mangan sau duritate ridicată?

În interiorul unui sterilizator UV, lampa este protejată de o teacă de cuarț prin care trebuie să treacă radiația ultravioletă către apă.

Dacă apa favorizează formarea depunerilor, acestea se pot acumula pe suprafața tecii de cuarț.

Duritatea poate favoriza formarea depunerilor minerale, iar fierul și manganul pot contribui, de asemenea, la murdărirea sau acoperirea suprafeței.

Pe măsură ce teaca se încarcă cu depuneri, cantitatea de radiație UV transmisă către apă poate scădea.

Astfel, o lampă poate fi aprinsă și aparent funcțională, dar condițiile reale de dezinfecție să nu mai fie cele pentru care sistemul a fost proiectat.

De aceea, atunci când analiza indică astfel de probleme, acestea trebuie tratate înainte ca apa să ajungă la sterilizatorul UV.

Ordinea etapelor contează

În tratarea apei, echipamentele nu trebuie privite separat.

Un sistem corect proiectat poate avea, de exemplu:

apă brută → pretratarea problemelor fizico-chimice → dozare clor → vas de reacție → cărbune activ → UV → apă tratată

Configurația exactă nu este însă identică pentru fiecare sursă.

Dacă apa are fier, mangan, duritate, turbiditate, nitrați sau alte neconformități, sistemul trebuie adaptat rezultatelor analizei.

Nu există un singur filtru care rezolvă orice problemă a apei.

Și tocmai de aceea primul pas trebuie să fie analiza.

De ce folosim și clor, și UV?

Cele două procese nu trebuie privite ca tehnologii care se exclud reciproc.

Ele pot constitui bariere succesive într-un sistem de tratare.

Clorinarea permite realizarea unei dezinfecții chimice și asigurarea unui timp de contact controlat în vasul de reacție.

După ce clorul și-a îndeplinit rolul, filtrarea cu cărbune activ poate reduce clorul rezidual.

Ulterior, UV-ul poate reprezenta o barieră finală de dezinfecție înainte ca apa tratată să ajungă la consum.

Această abordare urmărește principiul tratării în mai multe etape, fiecare tehnologie fiind utilizată pentru rolul pe care îl poate îndeplini eficient.

De ce analiza completă a apei este esențială înainte de alegerea sistemului?

Să presupunem că analiza microbiologică indică E. coli.

Am identificat o problemă importantă, dar încă nu știm tot ce trebuie să știm despre apă.

Dacă aceeași apă prezintă:

E. coli + fier + mangan + duritate ridicată

nu putem proiecta sistemul ca și cum singura problemă ar fi E. coli.

În mod similar, dacă există nitrați, amoniu sau alți parametri neconformi, aceștia trebuie luați în calcul.

De aceea, la H2O International recomandarea unei instalații începe cu interpretarea analizei apei și stabilirea etapelor de tratare în ordinea corectă.

Nu alegem mai întâi echipamentul și apoi încercăm să îl adaptăm problemei.

Identificăm problemele apei și construim sistemul în jurul lor.

După instalarea sistemului, apa trebuie analizată din nou?

Da.

Instalarea echipamentelor nu este suficientă pentru a demonstra că apa este sigură.

După punerea în funcțiune și stabilizarea sistemului trebuie verificată calitatea apei tratate.

În cazul contaminării microbiologice, analiza de control poate confirma dacă procesul de tratare funcționează corespunzător.

Ulterior, sistemul trebuie întreținut corect:

• verificarea și alimentarea soluției de dozare;
• verificarea funcționării pompei;
• întreținerea mediilor filtrante;
• înlocuirea cărbunelui activ atunci când este necesar;
• verificarea sterilizatorului UV;
• curățarea tecii de cuarț;
• înlocuirea lămpii conform intervalului recomandat;
• efectuarea periodică a analizelor apei.

Un sistem de tratare este eficient doar dacă este corect dimensionat, exploatat și întreținut.

Apa sigură nu înseamnă doar instalarea unui filtru

Atunci când analiza unui puț sau a unei fântâni indică E. coli, bacterii coliforme sau enterococi intestinali, soluția nu ar trebui redusă la achiziționarea unei lămpi UV sau a unui filtru oarecare.

Trebuie să privim apa în ansamblu.

Care este sursa contaminării?

Ce alți parametri sunt neconformi?

Ce pretratare este necesară?

Ce doză și ce timp de contact sunt necesare pentru dezinfecție?

În ce ordine trebuie instalate etapele de tratare?

La H2O International, aceasta este diferența dintre a instala un echipament și a proiecta o soluție de tratare:

analizăm apa → identificăm problemele → stabilim etapele → dimensionăm echipamentele → verificăm rezultatul.

Pentru că, în tratarea apei, nu contează doar ce echipamente folosim, ci și cum și în ce ordine le folosim.