Apa dintr-un puț poate fi limpede, fără miros și cu un gust aparent normal, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că este potrivită pentru consum sau că nu conține substanțe care pot crea probleme instalațiilor și echipamentelor din locuință.
Fierul, manganul, duritatea, nitrații, nitriții sau anumite contaminări microbiologice nu pot fi evaluate corect doar după aspectul apei.
De aceea, înainte de alegerea unui sistem de filtrare sau tratare, unul dintre cei mai importanți pași este efectuarea unei analize a apei.
Rezultatele permit identificarea problemelor reale și ajută la alegerea tehnologiei potrivite, fără montarea inutilă a unor echipamente care nu rezolvă cauza.
De ce nu este suficient să alegi filtrele după aspectul apei?
Uneori, apa oferă indicii clare.
Depunerile portocalii pot sugera prezența fierului, petele închise la culoare pot fi asociate manganului, iar depunerile albe pot indica o apă dură.
Totuși, aceste semne nu sunt suficiente pentru dimensionarea unui sistem de tratare.
Două puțuri pot avea apă cu un aspect asemănător, dar concentrații și combinații de contaminanți complet diferite.
În plus, există parametri care nu modifică vizibil apa.
Nitrații și nitriții, de exemplu, nu pot fi identificați prin simpla observare, iar contaminarea microbiologică poate exista chiar dacă apa este limpede și nu prezintă un miros neobișnuit.
Prin urmare, soluția de tratare trebuie stabilită pornind de la rezultatele analizei, nu doar de la simptomele observate.
Ce parametri ar trebui analizați?
Lista exactă poate varia în funcție de sursa apei și de utilizarea acesteia, însă pentru apa provenită din puț există câțiva parametri deosebit de importanți.
1. pH-ul
pH-ul indică caracterul acid sau alcalin al apei și poate influența atât instalațiile, cât și funcționarea anumitor procese de tratare.
O valoare necorespunzătoare poate favoriza coroziunea sau poate influența eficiența unor medii filtrante.
De aceea, pH-ul este unul dintre parametrii de bază care trebuie cunoscuți înainte de proiectarea unei instalații de tratare.
2. Duritatea apei
Duritatea este determinată în principal de prezența ionilor de calciu și magneziu.
O apă cu duritate ridicată poate produce depuneri de calcar pe:
- baterii și obiecte sanitare;
- boilere și centrale termice;
- rezistențele aparatelor electrocasnice;
- conducte și schimbătoare de căldură.
Dacă duritatea este ridicată și se dorește reducerea acesteia, poate fi necesar un sistem de dedurizare, dimensionat în funcție de analiza apei și de consum.
3. Fierul
Fierul este întâlnit frecvent în apa provenită din surse subterane.
În funcție de forma și concentrația sa, poate provoca:
- colorarea gălbuie sau brună a apei;
- pete portocalii sau ruginii;
- depuneri;
- gust metalic;
- probleme la nivelul instalațiilor și echipamentelor.
Simpla constatare că „apa are fier” nu este suficientă. Concentrația măsurată este importantă pentru alegerea și dimensionarea soluției de deferizare.
4. Manganul
Manganul poate apărea împreună cu fierul și poate produce pete sau depuneri maronii-negricioase.
Înainte de alegerea unui sistem de demanganizare trebuie cunoscută concentrația sa, dar și ceilalți parametri ai apei care pot influența procesul de tratare.
Acesta este unul dintre motivele pentru care un sistem nu ar trebui ales analizând fiecare contaminant separat.
5. Amoniul
Prezența amoniului în apa subterană poate avea cauze naturale sau poate fi asociată cu anumite surse de contaminare.
Valoarea sa trebuie analizată împreună cu ceilalți parametri fizico-chimici și microbiologici.
Dacă este necesară reducerea amoniului, tehnologia de tratare se stabilește în funcție de concentrație și de compoziția generală a apei.
6. Nitrații și nitriții
Nitrații și nitriții sunt deosebit de importanți atunci când apa este utilizată pentru băut și prepararea alimentelor.
Problema este că apa care conține concentrații ridicate poate arăta perfect normal.
Nu îi putem identifica după:
culoare, miros sau gust.
Din acest motiv, determinarea lor prin analiză este esențială.
Dacă valorile depășesc limitele admise pentru apa potabilă, trebuie stabilită o soluție specifică de tratare, în funcție de rezultatele complete ale analizei.
7. Turbiditatea și materiile în suspensie
Dacă apa conține nisip, mâl, argilă sau alte particule, trebuie evaluată și încărcarea cu materii în suspensie.
Acestea pot colmata rapid cartușele filtrante și pot afecta funcționarea echipamentelor instalate ulterior.
În astfel de situații poate fi necesară o prefiltrare mecanică, uneori realizată în mai multe trepte, înaintea etapelor mai fine de tratare.
8. Analiza microbiologică
Dacă apa din puț este utilizată pentru consum, analiza nu ar trebui să se limiteze la parametrii fizico-chimici.
Este importantă și verificarea calității microbiologice a apei.
Printre indicatorii microbiologici importanți se numără:
- Escherichia coli (E. coli);
- bacteriile coliforme;
- enterococii intestinali.
Identificarea contaminării microbiologice schimbă semnificativ modul în care trebuie abordată tratarea apei.
De exemplu, simpla instalare a unui sterilizator UV nu rezolvă automat toate problemele unei ape contaminate.
Apa trebuie evaluată în ansamblu, iar parametrii care pot afecta procesul de dezinfecție trebuie corectați înainte de etapa finală.
De ce trebuie analizată apa în ansamblu?
În practică, apa din puț poate avea simultan:
duritate ridicată + fier + mangan + amoniu + nitrați + contaminare microbiologică.
Într-o asemenea situație, nu este suficient să montăm câte un „filtru” pentru fiecare problemă.
Procesele de tratare se pot influența reciproc, iar ordinea etapelor este foarte importantă.
De exemplu, anumite substanțe sau particule din apă pot reduce eficiența etapelor instalate ulterior.
Din acest motiv, schema de tratare trebuie stabilită pornind de la buletinul complet de analiză, debitul necesar și consumul de apă.
Analiza apei este suficientă pentru dimensionarea instalației?
Nu.
Analiza arată ce conține apa, însă pentru alegerea corectă a echipamentelor mai sunt necesare câteva informații.
Trebuie cunoscute și:
- sursa apei – puț sau fântână;
- destinația apei – consum, uz menajer, proces tehnologic etc.;
- numărul de persoane sau consumul estimat;
- debitul maxim necesar;
- instalația existentă;
- spațiul disponibil pentru echipamente.
Abia prin combinarea acestor informații cu rezultatele analizei poate fi stabilită o soluție corect dimensionată.
Trebuie cumpărat sistemul de tratare înainte sau după analiza apei?
După analiza apei.
Achiziționarea unui sistem înainte de cunoașterea parametrilor poate duce la:
- alegerea unei tehnologii nepotrivite;
- subdimensionarea echipamentului;
- consum inutil de materiale și consumabile;
- colmatarea prematură a filtrelor;
- rezultate slabe ale tratării;
- costuri suplimentare pentru modificarea ulterioară a instalației.
Un echipament mai mare sau mai scump nu înseamnă automat că este mai potrivit.
Soluția corectă este cea adaptată apei care trebuie tratată.
Concluzie
Analiza apei este punctul de plecare pentru proiectarea unui sistem de tratare.
În cazul apei din puț, este recomandată evaluarea parametrilor fizico-chimici relevanți și, atunci când apa este destinată consumului, a parametrilor microbiologici.
Pe baza rezultatelor pot fi stabilite atât tehnologiile necesare, cât și ordinea corectă a etapelor de tratare.
Astfel, în locul unei succesiuni de filtre alese la întâmplare, poate fi realizat un sistem adaptat problemelor reale ale apei.
